Este zi de post negru, iar preoţii merg la casele credincioşilor pentru a le aduce, prin stropirea cu agheasmă, binecuvântarea Sfintei Treimi.
Postul Ajunului Bobotezei datează cam din secolul al IV-lea, pe vremea când catehumenii (adulţii care se pregăteau de Botez) ţineau post şi se rugau timp de 40 de zile. După botez, proaspăt creştinaţi, ei aveau îngăduinţa să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. Creştinii postesc pentru a putea lua cu vrednicie din Agheasma Mare. În unele regiuni, creştin-ortodocşii iau Agheasma Mare timp de nouă zile de la Bobotează. Înainte de Botezul Domnului, preoţii ortodocşi merg la casele credincioşilor să vestească Botezul Mântuitorului, binecuvântând oamenii, gospodării şi animale cu busuioc înmuiat în Agheasmă. Se spune că celor care postesc de Ajunul Bobotezei le merge bine tot anul. Există credinţa potrivit căreia în dimineaţa de Ajunul Bobotezei dacă pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, vor avea rod bogat. De Ajun, nu sunt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratec. În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, De Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite. Superstiţia cea mai des întâlnită este cea care spune că în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi o un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor căsători.
