Pe de o parte, este vorba de bătălia între partidele paneuropene, iar pe de altă parte - lupta pentru supremaţie între Consiliul European şi Parlamentul European.
Partidul Popular European, care a ieşit pe primul loc în urma alegerilor europarlamentare, deşi cu un număr mult diminuat de reprezentanţi, insistă că victoria îi dă dreptul la preşedinţia Comisiei Europene, însă socialiştii, liberalii şi verzii, care în total îi depăşesc numeric pe populari, susţin că rezultatul votului reprezintă un mandat clar de a sparge monopolul conservatorilor asupra conducerii instituţiilor Uniunii Europene. Pe lângă lupta internă din Parlamentul European, liderii legislativului comunitar se confruntă şi cu opoziţia unora dintre liderii din Consiliul European faţă de sistemul de tip "primul candidat" pentru desemnarea preşedintelui Comisiei Europene. Unul dintre cei mai vehemenţi contestatari ai acestui sistem este Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, care a declarat la summitul Uniunii Europene de la Sibiu că desemnarea de către formaţiunile paneuropene a câte unui candidat pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene "nu este abordarea corectă".
